Rao și traducătorii

Queens College Library

Cred cu siguranță că oricine citește (orice-ar citi, de la literatură la sociologie, de la manuale de utilizare la reviste glossy), înțelege cît de importantă este traducerea unui text. Nu știu cîți dintre voi ați tradus texte, dar cu siguranță vă amintiți de prin liceu cum, pe același text, fiecare avea cîte o variantă corectă, poate nu cea mai potrivită, însă. Gramatica era baza pentru noi atunci, să nimerim verbele și articolele, acordurile și concordanța. Mai apoi, unii au avut cursuri de traducere; eu nu, eu am învățat franceză fluent în Franța, iar în Erasmusul meu am bîjbîit frumos pe cîteva texte și traduceri pe care le-am făcut cît să-mi iau examenele, nu să public ceva, dar îmi puneam creierii pe mai multe tipuri de bigudiuri, cît să spun cît mai bine ce înțelegeam că zice textul.
Mie îmi plac foarte mult oamenii care fac lucruri pe cont propriu, iar de traducători mă leagă ceva… așa, congenital, că-s prea importanți pentru lectură. Traducătorii îi suflă în ceafă scriitorului și-l simt (da, da, despre senzorial scriu aici), cît să ai tu pe masă cea mai frumoasă îmbinare de cuvinte și expresii.
Am citit de curînd povestea Laurei Frunză, o găsiți aici și aici. E foarte simplă, cu subiect și predicat: Laura a tradus pentru Rao, nu a fost plătită, a vrut să dea în judecată editura. A pierdut; nu, nu procesul, instanța i-a respins cererea, a pierdut ocazia de a demonstra un fapt. Nu știu cum traduce Laura, nu am citit nicio carte tradusă de ea (deși dacă a tradus pentru Rao mai mult de 20 de cărți, îmi vine să cred că erau de acord cu stilul și cunoștințele ei), dar tot ce contează e că munca nu i-a fost plătită, iar ea nu știa că face „voluntariat”.
I s-au alăturat mulți tineri traducători, iar eu, deși traduc doar pentru mine, sunt dezamăgită de situație. De asta m-am hotărît să scriu despre ea. Știu, vînzarea de carte merge prost (sau nu merge), dar ce-ar fi să cerem mai mult de la edituri? Cu cît ar fi putut să crească profitul editurii, neplătind traducătorii? Laura poate nu și-a luat toate măsurile, nu a cerut de 10 ori să vadă semnăturile RAO pe contracte… da, admit, învățăm cu toții. Hai să cerem mai mult de la antreprenorul din noi, ar putea fi calea!